Fata bosorogului si fata zbarciturii

Part 1. Fata bosorogului.

DSC_1826 copy

A fost odata ca niciodata, ca in zilele noastre nu s-ar intampla nimic asa interesant ca sa merite povestit, a fost un mos si o baba. Nu, astia erau altii.

Mosul, viril asa din fire, se tinuse bine pana pe la 60 de ani, de aceea el avea acum o fata tanara si frumoasa si cuminte si ascultatoare, pe numele sau… Pe numele sau era ea trecuta in acte, ca doar el era tatal.

Baba, ea nu avea nevoie sa fie virila, ci doar sa gaseasca un disperat care nu stie sa zica decat „s-o f*t pe ma-ta” ca sa aiba si ea un copil… Si gasi destui… in acelasi timp! Si ce copil iesi… O fata urata si grasa si sluta (ce-o mai fi insemnand si asta), si obraznica si lenesa… Deh, fiecare dupa cum fusese crescut.

Si mosul si baba se simteau cam singuri, de aceea, dupa cateva zile de cand se cunoscura in discoteca satului, se hotarara sa se casatoreasca. Si astfel cele doua fete devenira surori…

Mama cea vitrega si cu sora cea vitrega erau bucuroase ca gasisera un prost care sa le ia acasa si pe care sa il slugareasca. Ba prostul avea si o fata in dotare, ce sa mai, sclav full options!

Multe indura saracul batran, dar si mai multe fata lui ce frumoasa… Norocul lor ca erau rabdatori si iubitori din fire, astfel incat nu se sinucideau de fiecare data cand baba ii chinuia cu vorba sau cu fapta… Sigur, ar fi putut sa o dea pe baba afara din casa, dar forta mosului disparuse o data cu virilitatea in urma cu 15 ani…

Vazandu-si fetita cum se chinuie facand mereu pe plac mamei vitrege, batranul o chema pe aceasta la el, si ii spuse:

– Fata mea, de cand am adus-o pe muierea asta in casa mea nu stiu de ce, tu ai avut numai de suferit… Din pacate nu o pot da pe ea afara din casa pentru ca e gravida, de aceea va fi mai bine daca vei pleca tu…

– Si unde sa ma duc tatuca? Ce sa fac?

– Du-te si tu la oras, o sa gasesti acolo multi domni generosi care sa te ia la ei acasa din cand in cand…

Zis si facut… Fetita isi facu bagajul, il puse langa soba si pleca spre oras…

Drumul spre oras trecea si de aceasta data printr-o padure infricosatoare… Un fel de Scarry Woods… dar nu conta. Orice drum ar fi fost mai bun decat chinul suportat langa baba si langa fata acesteia…

In fiecare zi, fata ce frumoasa trebuia sa suporte din partea surorii o gramada de chinuri… „Vai tu draga, m-am ingrasat 2 kg tu… da, iti spun, si nu ma mai place baietii ca inainte, nu stiu ce se intampla cu mine, cred ca nu mai sunt asa atragatoare de la o vreme Pana si boul de Mihai mi-a zis ca am o spranceana mai lunga decat alta, auzi tu!! E niste porci toti, nu stie decat sa bea si sa fumeze si sa injure, lua-i-ar dracu pe toti de imputitii dracului, draci ai dracului” spunea sora vitrega band dintr-o sticla de rachiu… Astfel incat fata cea buna se bucura intr-un fel de plecarea de acasa…

Dupa ce merse ea prin padure, ajunse la un momentdat langa un par mare, cu crengile lungi si uscate, si plin de omizi si matreata… Vazand-o cu ochiul din scorbura, parul ii ceru ajutorul…

– Fata buna a mosului care ai plecat de acasa ca te chinuia baba si sora vitrega, nu vrei tu sa ma ajuti pe mine sa scap de omizi si de matreata? Ca ti-oi fi si eu de folos candva, ca nu sunt chitros sa uit cine mi-a fost alaturi cand am avut nevoie…

Fetita se sperie, se ridica repede si isi trase chiloteii inapoi, apoi se uita rusinata la par…

Miloasa din fire, cauta prin buzunare sticla de sampon pentru par uscat, si incepu sa spele fiecare creanga in parte. Omizile le arunca jos, bagand si in gura cate una de pofta, si samponul il curata apoi cu propriul par de pe crengile parului…

Cand treaba fu gata si parul mirosea frumos a sampon, acesta ii multumi fetei si ii ura drum bun, dar nu inainte de a ii oferi o crenguta speciala…

– Uite, pentru ca ai fost asa buna cu mine, iti dau aceasta crenguta… sa o tii la tine mereu, si cand vei avea nevoie de mine… nu trebuie decat sa vii aici, ca eu nu plec nicaieri…

– Si crenguta ce face? intreba fetita cu speranta in ochi…

– E o crenguta, ce ai vrea sa faca?

Si pleca fata…

Mai merse ce merse si de-te peste o fantana… Asa puternica fu lovitura cand de-te peste ea, incat era mai mai sa isi rupa un picior si sa cada in ea… Ar fi stricat frumusete de par spalat, la ce mizerie era pe fundul fantanii…

– Fata buna care te duci la oras sa-ti vinzi sufletul, spuse fantana, nu mai bine te opresti din drumul tau si ma ajuti si pe mine nitel? Sa imi cureti apa, sa imi fixezi pietrele… ca iata, sunt aici de atata timp si nimeni n-a mai putut sa bea apa din mine, pentru ca toti vin doar cand au nevoie si eu am apa curata, dar cand mi-e greu, unul nu ar zice sa ma repare… Haide, ca ti-oi fi si eu de folos candva…

Fata se cam grabea spre oras, dar sufletul ei bun o facu sa se opreasca… Cu manutele ei fine puse piatra peste piatra si refacu zidul… apoi se urca in galeata si se cobori pe fundul fantanii, unde desfunda panza freatica astfel incat apa sa circule iar in voie, si nu sa stea pe loc sa se cloceasca… Aduna ouale si iesi iar la suprafata…

– Multumesc fata buna care nu esti constienta de ce esti in stare, si uite, drept multumire, iti dau aceasta pietricica din peretele meu… E o pietricica speciala…

– Da? Ce face? spuse fata cu ochii stralucind…

– Pai… Arata foarte bine, ai putea sa o pui pe o sfoara si sa o tii la gat pe post de medalion… sau… nu stiu… sa o folosesti drept semn de carte…

Fetita pleca mai departe, multumita ca nu lasa in urma sa o fantana darapanata, asa cum altii facusera, ci o fantana ce acum stralucea si avea o apa mai buna ca oricand…

Dupa inca vreo 257 de copaci, in drumul ei gasi un aragaz vechi si ruginit… Plin de grasime, gaurit, cu butoanele rupte, zacea aruncat in iarba… Fetita se apropie de el, dar cand sa il atinga, din tufisurile de pe margine aparura 4 carute pline de copii si oameni mari, se imbulzira toti pe aragaz certandu-se duios cu cateva sabii si topoare, apoi disparura care incotro cu tot cu galagie, luand cu ei si aragazul din fier vechi…

Fetita nu intelegea strategiile economice ale locuitorilor acelor parti de codru, asa ca merse mai departe, pana ajunse langa un cuptor… „cuptor cu lemne” asa scria sub titlul mare „Pizza ca la mama mia acasa in Italia buonissima quattro stagioni toamna vara primavara si mai era unul dar am uitat… issima”.

Nu avea bani de pizza, asa ca pleca mai departe. Dar nu apuca sa faca nici PI pasi (3 pasi si 14 furnici), ca auzi o voce stranie in urma sa…

– Ciiiindddyyyy… Ciiiinnnddyyyyyy…

Cativa fiori o trecura pe sira spinari, amintindu-si de filmul ei preferat, dar pleca mai departe, pentru ca pe ea nu o chema Cindy…

– Faaaataaa bunaaaaaa…. faaaataaaa bunaaaaaa

De data asta, vocea ii nimerise numele…

– Fataaa bunaaaa cu suflet buuun… si credinta-n Dumnezeeeuuuu, spuse prin minune cuptorul… Ajutaaaa-maaaaa!

Fetei nu-i venea sa creada ca un cuptor, fie el si cu lemne, poate sa vorbeasca! Ea nu stia decat despre oameni ca pot vorbi, despre peri si fantani… dar cuptoare vorbitoare nu mai auzise pana atunci…

– Ajuuuutaaaaa-maaaaa! insista cuptorul…

– Bine, bine, te ajut, dar nu mai vorbi pe tonul asta, ca ma sperii de fac pe mine fir-ar sa fie!

– Bine fata draga, o sa iti spun direct care e problema mea: Stapanul nu ma mai iubeste! La inceput, cand m-a facut, a pus mult suflet… dar apoi, cand a inceput sa faca bani multi, a uitat de mine, ma tine doar ca pe un obiect care ii aduce bani… nu stie sa ma mai aprecieze pentru faptul ca eu sunt cel care ii coace pizza… Ca si cand dragostea e doar un instrument ca sa obtii alte chestii… Si ma gandeam sa ma razbun, ma ajuti?

– Hmm… razbunare? I dont know…

– Ma ajuti altfel iti dau foc la par cu tot cu maini si picioare! ii spuse duios cuptorul cu lemne…

– Deci uite ce faci: te duci la Stapan si ii spui ce eu m-am culcat cu tine, si te-am lasat gravida. Si ii ceri despagubiri, altfel ma dai in judecata. Nu i-ar prinde bine un proces, are el niste ilegalitati pe aici…

– Am ramas gravida cu tine? Pai si ce ar trebui sa nasc… un cuptoras?

– Nu conteaza, ca nu o sa astepte 9 luni sa vada ce iese! Tu ii ceri bani, dupa care vii si ma scoti de aici cu un camion, si fugim in Mexic, unde vom duce o viata linistita si lipsita de griji, cu multa pizza si caldura interioara… mai ales la mine…

Fata ridica o spranceana (de fapt cealalta spranceana o ridicase, dar in lipsa de smiley potrivit, sper sa intelegeti…), si pleca mai departe pe drumul ei, lasand cuptorul intr-o criza de nebunie…

– Da?? Da?? Asa faci ai? Bine, lasa ca o sa vezi tu!! O sa ai tu nevoie de ajutorul meu candva!! Te-ai lins pe bot, eu pizza nu iti dau!! Si daca vrei sa stii, nici nu erai asa buna la pat!!! striga dupa ea cuptorul cu lemnul brambura…

Fata cea buna pleca si mai departe… Nu stia unde trebuie sa ajunga, important era sa mearga, pentru ca inevitabil timpul trecea, daca ar fi stat pe loc sigur nu ajungea nicaieri… si acolo sigur nu i-ar fi fost bine, altfel ar fi stat…

Ajunse intr-un alt colt de padure, si auzi un scancet sufocat… Mai merse putin si scancetul sufocat deveni un scancet inecat… Inca putin si scancetul era strivit… Ajunsa langa un tufis, un caine scoase un scancet intepat, din cauza unui tep ce-i intrase in labuta piciorului dreapta fata…

– Oh, fata buna, ce bine c-ai trecut pe-aici, as fi murit de durere daca nu ma ajuta cineva…

– De unde imi stiu toti numele?? se intreba fata cea buna…

– Haide, scoate-mi tepul acesta din labuta, si o sa te rasplatesc si eu candva…

Cat de buna era fata cea buna… ajutase si un par, si o fantana, aproape si un cuptor… si acum, acest catelus ii cerea ajutorul…

– Sigur micutule, mie mereu imi place sa-i ajut pe cei aflati la nevoie… nu pentru rasplata, ci pentru ca zambetul lor imi aduce si mie un zambet de multumire in inima… Dar… eu urasc cainii… spuse ea aruncand cu o piatra inspre el, piatra care nu il nimeri, ca sa nu sara toti cu gura pe povestitor (oricum mai e si fata cea rea de venit pe aici…). Si pleca mai departe, bucurasa ca s-a abtinut din a-i da cu piatra direct in cap, amintindu-si cate neamuri de-ale cainelui astuia au urmarit-o pe bicicleta si pe munte si pe deal, si prin oras si pe la tara…

Si merse si merse, fara baterii Duracell, si in timp ce mergea ea asa se gandea ce lunga e povestea din care face parte…

Asa ca se grabi sa ajunga la casa sfintei Vinerea Mare, care locuia vizavi de casa sfintei Duminici a Floriilor si a lui Dumitru, si langa casa sfintei Cruci.

Intra si ea la nimereala unde parea ca ar fi mai mult de munca, si ceru gazduire…

Sfanta Vinerea Mare era o batrana ofilita de trecerea anilor, dar cu un zambet pe fata impregnat acolo datorita ridurilor mari… Intamplarea facea ca ea chiar avea nevoie de un ajutor in gospodarie, astfel incat fata cea buna pica tocmai la fix…

– Uite fata buna, eu am o treaba importanta, m-a invitat Mos Ion Roata la o cafeluta, si trebuie sa ma duc la coafor sa ma gatesc…

– De ce, aici nu aveti aragaz? intreba fata…

– Ptiu sa nu fi de deochi, pe ce lume ai trait fata pana acum? Anyway, tu trebuie sa ai grija de casa cat sunt eu plecata, faci curat, faci mancare, speli rufele, si mai ales… sa ai grija de copiii mei… ca sunt mai zburdalnici ei asa… Si dupa ce termini totul, te duci in pod si iti alegi de acolo un cufar, pe care vrei tu… si asta sa-ti fie rasplata… Si pleca batrana…

– Un cufar? Pai ce zestre sa tin in el? se intreba fata… si se apuca de treaba.

Avu ceva probleme cu matura, arata altfel decat cea pe care ea o avea acasa… avea un furtun in loc de coada, si o palnie in loc de paie… ba chiar si un fir care-i iesea din fund…

Cu gatitul ii fu mai usor, batrana avea cuptor cu microunde, astfel incat fata il scoase in curte si puse ouale pe el, sa se prajeasca la soare…

Dar copiii… vai… copiii erau ingrozitori… cele mai hidoase animale, cele mai rele si mai diabolice… in mintile lor se puteau naste monstrii, puteau distruge totul intr-o clipa de neatentie… zgomote asurzitoare, murdarie, daramaturi, tipete, sange si noroi, mancare aruncata in capul celorlalti… casa era un dezastru total dupa 10 minute de joaca a copiilor batranei…

Dar din fericire pentru fata cea buna, copiii dormeau linistiti acum… Fata isi termina treaba… astepta ce astepta… ouale se racira cand veni seara, si ea se duse in pod… Modesta din fire, nu isi alese cel mai mare si mai stralucitor cufar, ci lua un cufar mai micut si mai prafuit, inchis de un lacat mare, si pleca bucuroasa inapoi spre casa… De ce se ducea spre casa si nu spre oras, nu vom stii niciodata…

Trecand prin padure, dintr-un tufis se auzi acelasi scancet cunoscut… JAP! O piatra zbura inspre tufis in timp ce fata fugi mai departe…

Cuptorul cu pizza statea abatut in aceeasi Pizzerie, „Pizza ca la mama mia acasa in Italia buonissima quattro stagioni toamna vara primavara si mai era unul dar am uitat… issima”. Era prins intr-un loc unde nu era fericit, si nu avea picioare ca sa iasa de acolo, astfel incat tot spera ca un idiot ca Stapanul se va schimba… de ce s-ar fi schimbat, cand totul ii mergea bine?

Vazand-o pe fata cea buna, striga dupa ea:

– Aha, te-ai intors?? Nu-ti dau nimic! Sa mori de foame si nu-ti dau! Nici nu iti ceream sa te culci cu mine, doar sa te prefaci!

– Nu sunt o actrita foarte buna, sopti fata in timp ce se departa…

Dupa turul asta de forta, ajunse obosita la fantana cu apa…

– Hey, fata buna, te-ai intors? Ce minune… vaaai, dar pari obosita… hai sezi aici pe marginea mea si odihneste-te putin, apoi poate ma repari si pe mine inca o data, ca iar mi s-a infundat panza freatica… deh… in timp ce ma reparai eram cu gandul dupa putul din sat, si nu am vazut ce ai facut…

„Offf… ce fantani…” isi spuse fata, dar na, se intampla, unii nu invata asa usor cum sa-si rezolve singuri problemele, trebuie sa se confrunte cu ele de mai multe ori… pentru ca nu acorda suficienta atentie la ceea ce s-a intamplat, astfel incat sa inteleaga de ce si sa invete ceva, ci doar incearca sa uite mai repede ca au avut o problema…

Fantana ii multumi inca o data, ii mai oferi o piatra de pus la gat, una buna de pus la gat cand vrei sa te arunci intr-un lac sa te sinucizi, si fata pleca spre casa…

Ajunsa la parul pe care il curatase de omizi, il gasi pe acesta plin de pere frumoase si dulci… dar ea nu stia ca sunt dulci, pentru ca nu le gustase inca… Vazand-o, parul se bucura mult, si isi apleca ramurile si o servi pe fata cu cateva pere dulci, despre care ea acum stia ca sunt dulci pentru ca le gustase… Asta ca sa nu se spuna ca nu se intampla nimic bun in povestea asta…

Ajunsa acasa, bosorogul de tac-su se bucura mult, chiar si sub talpa nervoasa a babei care ii strivea fata…

– Ce mi-ai adus bun fata mea? intreba copi… batranul…

Si fata ii povesti toata aventura prin care trecuse…

Morti de plictiseala in urma povestii, toti cei din casa erau acum curiosi sa vada ce se ascunde in cufarul luat de la sfanta Vinerea Mare…

21 noiembrie 2007

Part 2. Fata zbarciturii

DSC_1988 copy

Cu inima batand puternic cu circa 60 de batai pe minut, mosul sparse lacatul cu barosul…

– De ce ai facut asta tata, aveam cheia, era legata de cufar…

– Ah, scuze fata mosului, n-am stiut…

– Nu-i nimic, hai sa vedem ce e inauntru… spuse tanara deschizand usor capacul cufarului…

O lumina puternica incepu sa iasa prin crapatura ce se largea tot mai mult, pana cand becul se arse…

Toti asteptau cu gurile cascate, mai putin baba, careia ii intrase o musca in gura si acum se chinuia sa o scuipe…

– Ce e? Ce e? Intrebau toti curiosi…

Fata cea frumoasa scoase atunci singurul lucru ce se gasea pe fundul cufarului… o foaie de hartie… Ridicand-o, o citi:

– Am plecat in Germania cu un barbat mai tanar decat sotul meu care era mai tanar decat mine… ca asa poate i-o platesc si eu nemernicului pentru toate bataile pe care mi le dadea… ca facea pe politistul si acasa, nu doar la serviciu! Sper ca nu se va sesiza nimeni ca nu mai sunt si nu ma va cauta nimeni, sunt intr-un orasel linistit de langa Frankfurt, pe malul unei ape… E o casa rosie, la numarul 15…

Semnat, Elodia…

– Elodia? Elodia?? Suntem bogati!!!! exclama mosul… 80.000 de dolari recompensa pentru cine are informatii reale despre Elodia, suntem bogati!!! Repede, la Otv!!!

Baba si cu fata cea urata isi muscau degetele de ciuda, lucru nu prea gustos, avand in vedere tona de oja si crema de maini care le acopereau…

– Bai fata urata, spuse baba fiicei sale, ia hai once in your life sa nu mai fii atat de proasta si batuta in cap… Vezi ca aici nu ai ce iti doresti, adica bani multi… pleaca si tu la drum in padure, si la final, poate o sa gasesti un cufar cu informatii despre Osama Bin Laden… hai, misca, fir-ai a dracu! Si sa nu te intorci fara cufar, auzi?

Si astfel fata cea urata pleca spre padure…

– Ii voi arata eu lu mironosita aia mica cine e mai tare… o sa aduc o comoara mult mai mare acasa! Muhahahaha! spuse fata cea urata scobindu-se in nas…

– Auzi fa, unde e padurea aia mare de-aici din sat? intreba ea o alta fata de pe drum…

– Padurea? Ah, pai sunteti foarte aproape, mai mergeti doar… doi pasi si ati intrat in ea! Asta e padurea proasto, si pe cine faci tu „fa”?? ii raspunse politicios cu mainile in parul ei tanara domnisoara…

Dupa ce merse nitel prin padure, adulmecand urmele surorii sale, ajunse si ea la acelasi par…

– Fata babei care ai plecat de acasa sa gasesti o comoara desi habar nu ai ce comoara cauti, nu ma ajuti si pe mine sa-mi cureti crengile, ca sor-ta aia nemernica a facut lucru de mantuiala si iar m-au invadat omizile…

– Ceee??? Omizi?? Sa pun eu manusitele mele ingrijite si delicate facute la coafor, pe omizi?? Poate ai innebunit, de ce as face asa ceva??

– Pai te-oi rasplati si eu candva… ii spuse parul putin temator…

– Lasa ca am vazut eu ce creanga i-ai dat lu sor-mea, nu-mi trebuie! Ai o problema? Ajuta-te singur, nu te mai milogi la altii, ia uite la el…  si pleca mai departe pe cararuie…

Ajunsa la fantana, aceasta ii spuse:

– Ah, ce…

– Oooo, o fantana, apaaa!!! Ce sete imi era!! Da-mi sa beau fantano! ii porunci fata in timp ce se aseza pe marginea acesteia…

– wtf? Aaa… stimata domnisoara vrea apica buna si rece si proaspata? Sigur stapana mea, sunt sclava dvs umila, uitati aici apa… si fantana lasa cateva pietre din perete sa-i alunece, astfel incat urata se trezi cu totul in namolul de pe fundul acesteia…

– NUUUU!!! incepu ea sa planga, rochia mea Bucci!! Si pantalonii Ungari!! Pantofii mei de lux cu care ma duceam la baluri si in padure!! NUUUUUUU – toate sunt distruse!!

Fantanii i se facu mila de plansetul suav care ii darama peretii cu totul, asa ca se gandi sa o ajute… Isi desfunda singura panza freatica, astfel incat o spalaci bine pe fata cea urata, apoi adauga in apa niste plante speciale din apropiere ca sa faca niste clabuc, o rasuci pe toate partile, cu ajutorul fetei reusi sa produca si niste bule de aer, si astfel toata murdaria disparu… Fata se catara inapoi sus, si era ca noua, proaspat iesita din fantana de spalat…

Nervoasa la culme, fata se pregatea sa izbucneasca intr-o revarsare de ura si violenta asupra fantanii, dar cand sa inceapa sa o demoleze cu totul, aceasta spuse nevinovata:

– Heeey, mi-am reparat singura panza freatica!! Eu asteptam ca proasta sa vina cineva sa ma salveze, cand de fapt eu singura puteam face totul… Fata urata, sa-i multumesti surorii tale, ca de la ea am invatat ce trebuie sa fac… uite, du-i si aceasta piatra in dar…

– O piatra? Cred ca atipisem cand sor-mea povestea partea asta… hai sa iau piatra si sa plec…

Puse in geanta pietricica de dimensiunea unui pepene galben, si pleca mai departe schiopatand…

Ajunsa la „Pizza ca la mama mia acasa in Italia buonissima quattro stagioni toamna vara primavara si mai era unul dar am uitat… issima”, cuptorul o agata imediat plin de speranta:

– Hey papusa! psst, psst! Da, eu sunt, cuptorul cu lemne… Nu vrei tu sa…  moment in care fata cea urata tabari pe el intr-un joc pasional al dragostei, amintindu-si de partea cu „fugim in Mexic, unde vom duce o viata linistita si lipsita de griji” din povestea spusa de sora ei…

– OOooohhh baby! murumura cuptorul incins la maximum de miscarile haotice si destrabalate ale fetei… sau poate de lemnele din interior…

– Gata, ne-am ars destul stand pe plita asta incinsa, acu hai sa plecam in Mexic… reveni fata cu picioarele pe pamant…

– Mexic? Cine a zis ceva de Mexic? Eu nu mai vreau sa plec, stapanul si-a dat seama ca s-a purtat urat cu mine si m-a facut sa sufar pentru ca pretuia banii mai mult decat pe mine, si-a cerut scuze si acum ma simt mai bine, nu mai vreau sa plec, vreau sa stau cu el! Vroiam doar sa te invit la o pizza, dar daca tu ai sarit asa pe mine, doar nu era sa comentez!

Auzind acestea, fata cea urata ramase socata!! Nu-i venea sa creada ca se oferise asa usor acestui cuptor, si el nici macar nu avea de gand sa fuga cu ea in Mexic… Ceea ce acum se crea in interiorul ei era probabil o ura nebuna, plina de gelozie si frustrare, si probabil ca fata avea sa rabufneasca in orice clipa… Sa vedem…

– Ehh, macar m-am simtit bine, mai bine decat cu boul de Mihai, caruia nu-i pasa decat de el, si dupa ce termina se intoarce pe partea cealalta si adoarme… scarba! Ehh, atunci ramai cu bine, poate mai trec pe la tine si cand ma intorc, frumosule, ii spuse hidosenia si pleca mai departe…

Un schelalait se auzi incet dintr-o tufa… Fata cea mare pregati bolovanul primit in dar de la fantana, si se apropie de tufis… frunzele se miscau incet, ca si cand tufisul ar tremura de frica, si fata isi baga nasul hidos printre crengi…

Vazand-o, catelusul avu un presentiment ciudat… simtea ca daca ar mai sta acolo inca o secunda, ceva foarte foarte rau i se va intampla, simtea cum ochii i-ar iesi din orbite si coada i-ar fi taiata si dintii… dar acest gand ii trecu rapid si cainele se trezi in cea mai rapida cursa din viata sa… fugea cat il tineau puterile, chiar daca tepul din talpa il durea, pentru ca stia ca acea durere nu e nimic comparativ cu ce i s-ar intampla daca s-ar opri… si fugea…

– Cutu – cutu… unde fugi micutule? Nu ti-e foame? Nu mai am decat o bucatica de paine, dar ti-as fi dat si tie din ea… spuse fata cea urata, cunoscuta la ea in sat ca o mare iubitoare de caini…

Pleca mai departe putin trista, ar fi vrut sa il mangaie putin pe blanita pe bietul catel, sigur s-ar fi bucurat, se gandea ea, dar asta e… uneori, animalele fug de cine nu trebuie, din cauza unei prejudecati sau a unui instinct care functioneaza prost, si a lipsei capacitatii de cunoastere aprofundata, nu bazata doar pe niste aparente…

Merse ce merse si iar merse, si mai merse o vreme dupa care in sfarsit mai merse nitel, si merse… dupa inca nitel merse, se opri. In fata ei, casa sfintei Vinerea Mare stralucea de murdarie si copii…

Vazand-o in prispa casei acoperita de balegar, mancare si vreo 4 copii care mancau din mancarea de pe ea… fata se sperie si vru sa o ia la fuga, dar batrana o prinse de un picior, si cu ochii mari si speriati ii striga:

– heeeeelllppp meeeeeeeeeee

Fata cea urata puse repede mana pe o coada de lopata, si incepu sa o loveasca pe batrana ca sa ii dea drumul sa poata sa fuga… dar din greseala, il nimeri tocmai pe copilul care o musca pe batrana de ureche, astfel incat acesta fugi speriat…

Batrana ii multumi fetei cu lacrimi in ochi ca o scapase de dintii ascutiti ai copilasului, si ca rasplata pentru asta, o invita sa isi aleaga din pod ce cufar doreste…

– WOW, that was easy! isi spuse fata in timp ce urca in goana treptele catre pod…

Cufar peste cufar langa cufar sub cufar zaceau aruncate aici de cine stie cati ani… Fata nu stia pe care sa il apuce mai repede si sa fuga astfel incat sa nu fie prinsa, uitand ca de data asta chiar i se daduse voie sa ia ceva ce nu ii apartinea…

Pana la urma, cel mai mare cufar isi facu loc pe spinarea fetei, un cufar greu, frumos colorat si ornat, singurul neacoperit de praf…

„Aici trebuie sa fie cele mai de pret bogatii” isi spuse ea, si cobori incet scarile ducandu-se de-a rostogolul cu tot cu lada…

Se inhama bine la cufar si incepu sa-l traga… pe iarba, pe frunze, prin noroaie sau pe drum, prin arsita si ploaie, nimic nu ar fi oprit-o sa-si care povara, stiind ca aceasta ar putea sa ii aduca cea mai mare fericire…

Ajunse la tufisul unde statea ascuns cainele, si observa nu unul, ci 7 caini mari si fiorosi… Probabil ca intepatul isi adusese neamurile sa il apere de scorpia ce parea sa fie fata cea mare, dar vazand-o la fata, toti cei 7 caini o luara la fuga care incotro…

– Offf, catelusii astia… uneori sunt asa naivi… judeca dupa aparente, si din cauza asta au de pierdut… le adusesem si niste mancare de la sfanta Vinerea Mare… isi spuse fata cea mare, mult mai profunda si inteligenta decat ar fi parut sa fie la inceputul povestii… Deh, unele intamplari te pot schimba… in bine…

Fantana statea acum cu apa la soare, limpede si rece, curata si fara namol…

– Hai ia apa si bea mai repede si du-te acasa ca m-am plictisit si mi-e somn, spuse povestitorul nestiind ce sa mai scrie…

Ajunse si la parul pe care nu il curatase de omizi, astfel incat acesta era tot plin de omizi si nu avea nicio para in el…

– AHA! Vezi? Degeaba te-as fi ajutat, ca acum n-ai fi avut cu ce pere sa ma rasplatesti, spuse fata cea urata, fara sa realizeze ca uneori pentru a putea culege roadele, e nevoie mai intai de un copac sanatos…

Si ajunse acasa. In sfarsit, god damn it!

Mosul se bucura sa o vada, reusind astfel sa scape de sub piciorul babei, care se grabi spre fiica-sa…

– Te-ai intors?? Ai si cufar imens? Bravo fata mea, asa, buna fata, uite aici un biscuit… hai sa deschidem cufarul, sa le facem in ciuda lu astia doi…

Incerca sa ridice barosul ca sa sparga lacatul, dar acesta era prea greu…

– Ptiu, da proasta sunt, ma chinuiam sa sparg lacatul… ha ha… haide, scoate cheia…

– Aaaa… nu are nicio cheie asta…

– Nu are cheie?? Proasto!! Trebuia sa iei unul cu cheie! Cine sa sparga acum lacatul? spusea ea intorcandu-si privirea catre batran…

– Ooo, sotiorul meu iubit, nu vrei tu sa faci ceva pentru frumoasa si iubitoarea ta sotie? spuse ea dezgolindu-si un crac…

– Fa muiere! spuse batranul intr-un moment rar de autoritate dobandita nu se stie cum… Toata viata din ultimii 2 ani mi-ai facut-o un calvar! Ti-ai batut joc de mine si de singurul lucru la care tineam cu adevarat, fata mea mult iubita… mi-ai mancat sufletul si banii, te-ai folosit de mine ca de un sclav, si acum… acum indraznesti sa imi ceri ajutorul si sa te dai cu binisorul pe langa mine?? HA HA HA!! Sa crezi tu ca mai ai vreo putere asupra mea! S-a zis! Te parasesc, si nu mai vreau sa stiu de tine!!

– pleeeaaaseee

– Bine, fie, dar numai de data asta…

Si cufarul se deschise… niste zgomote diabolice se auzira, apoi tipete… urlete… plansete… o lumina ca de foc se zarea prin capacul intredeschis, si urletele deveneau mai puternice… parea ca tot iadul fusese inchis in acel cufar, si acum era pe cale sa iasa afara…

Tematoare, fata deschise totusi cufarul… WOOOOROROO AHHHHH DRRRRRR zgomotele erau din ce in ce mai infricosatoare, si baba se piti cu capul sub pat de frica…

Cu ochii strans inchisi si plina de spaima, fata cea urata baga mana in cufar, abtinandu-se sa nu tipe la atingerea…

– O cutie muzicala? Heeey, ce draguuut…. o cutie muzicala ce imita scene din iad… moaaama, pai pot sa o folosesc sa sperii copiii din sat… yupiii! se bucura fetita, si iesi afara in cautare de victime…

Cufarul cel mare ramase linistit pe podea… Nevenindu-i sa creada ca a ramas saraca, baba se apropie de cufar sa se uite mai atent in el… Pe fundul lui, un strugurel cu gust de fragute, si un bilet…

Ochii babei se luminara imediat, gandindu-se la recompensa pe care ar putea-o ascunde acel bilet… il lua lacoma in mana si, cu gandul la un barbos cu capul acoperit de un cearsaf alb, incepu sa citeasca…

„M-au cautat in toate colturile lumii, si mici si mari si mijloci. M-au cautat in munti si in paduri, in desert si pe ocean… m-au cautat peste tot unde credeau ca m-ar putea gasi, dar nu au reusit sa ma gaseasca. Unii au inceput sa creada c-am murit, ca nu mai sunt. Altii s-au dat batuti, gandind ca m-am ascuns prea bine si nu ma vor putea gasi oricat ar incerca… altii m-au mai cautat o vreme, dar au gasit altceva pe drum si pe mine m-au uitat, iar altii credeau ca voi veni eu sa ma predau, asa ca ei isi vedeau linistiti de viata… Eu n-am fugit, am stat mereu acolo, in locul in care nimeni nu s-ar fi gandit sa ma caute… Toti ma cautau departe, dar eu eram asa aproape… Diabolic plan, sa ma ascund acolo, stiind ca doar cei mai buni vor reusi sa ma gaseasca… Cei care chiar merita, si carora de buna voie m-as preda… Dar ei nu cauta niciodata in inimile lor, sunt prea ocupati sa caute in alte parti, alte lucruri… si de aceea, putini sunt cei care m-au gasit cu adevarat… Si stau si plang si ei si eu, eu vreau sa ies, ei vor sa intru, dar tot in cerc ne invartim… Si-asa se-ntampla uneori… mai si murim”

Semnat, Dragostea…

Baba ramase cu gura cascata, motiv bun pentru o musca sa intre acolo… tremurand de emotii, se intoarse catre mos si ii spuse:

– Auzi mosule… da-mi tu ochelarii de pe noptiera, ca nu vad ce scrie aici… si cine stie ce comoara sta ascunsa in randurile astea…

The end (sorry about it, dar nu m-am putut abtine)

ioan stoenica, 21 noiembrie 2007

Anunțuri

Despre Ioan Stoenică

Nascut primavara, crescut vara, iubit si plans toamna, reinviat iarna. Incerc sa-mi urmez inima, ajutand-o cat mai mult cu ratiunea.
Acest articol a fost publicat în Povesti cu suflet și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Fata bosorogului si fata zbarciturii

  1. „Din pacate nu o pot da pe ea afara din casa pentru ca e gravida, de aceea va fi mai bine daca vei pleca tu…” =))

    Fetita se sperie, se ridica repede si isi trase chiloteii inapoi, apoi se uita rusinata la par…
    – saracaa, vai, esti mortal :))) da’ nesimtit paru ala

    – ” E o crenguta, ce ai vrea sa faca?” =))) Cred ca e noua ta pasiune, sa transformi povesti.. unde e flory sa i le spui si ei sa moara de ras?:D

    Aoleu, ce tare aia cu fata buna cu crednta-n Dumnezeu… adica spooky..

    „Fata cea buna pleca si mai departe… Nu stia unde trebuie sa ajunga, important era sa mearga, pentru ca inevitabil timpul trecea, daca ar fi stat pe loc sigur nu ajungea nicaieri… si acolo sigur nu i-ar fi fost bine, altfel ar fi stat…” – deci uneori vorbesc si eu asa, si cand vb serios.. Asa, adica logic. Da lumea nu prea are rabdare sa urmareasca firu:)) io te inteleeg:D

    Doamne, ma.. da nu am zis io ca-s doua categorii de caini?:D pana si io l-as fi ajutat pe asta cred:) poate era dintre ingeri:D adica iti dai seama imediat, oricum:D

    De sub talpa babei:))
    tare cu plictiseala de la final, cred ca n-avea talent fata:D

    partea a doua, next time:D
    tare cu cuptoru de microunde:D

    Apreciază

  2. casiana zice:

    cine poate sa citeasca atat ?
    raspuns:omul cu capul cat un metru :@)

    Apreciază

Cum ți s-a părut?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s