Dragostea unei mame

– Mami, stai cu mine, te rog…

– Nu pot, trebuie sa ma intalnesc cu niste prieteni de la serviciu… Dar lasa ca ne vedem diseara…

– Dar stii ca nu pot sa stau singur, fara tine, mereu pleci si eu raman si plang intr-un colt…

– Eii, esti baiat mare acum, uite, iti dau drumul la televizor, o sa fii mai bine daca o sa ai si tu alta activitate decat sa te gandesti la mine…

– Dar ma gandesc la tine pentru ca tu esti tot ce am, pentru ca te iubesc si am nevoie de tine…

– Si eu te iubesc puiut… Haide ca trebuie sa plec…

Baietelul suferea mult de fiecare data cand mama pleca, dar intelegea ca ea are si alte nevoi, nu putea sa stea cu el tot timpul… Ce ciudat, el ar fi putut si asta era tot ce-si dorea… Dar mama compara dragostea cu prietenii si cu televizorul… Unele mame si-ar fi dorit un copil care sa le iubeasca asa de mult, avand in vedere relatiile care exista intre majoritatea parintilor si copiii lor, dar aceasta nu, pentru ca ei ii era foarte bine asa…

Durerea baietelului crestea din ce in ce mai mult, simtind cat de putin ii pasa mamei sale de el, in ciuda aparentelor…

In cele din urma, realizand ca o mama care isi iubeste cu adevarat copilul l-ar face sa simta dragoste si nu durere si si-ar indrepta tot sufletul si toata atentia catre el, fiind cu adevarat sufletul ei, baiatul se hotaraste sa plece de acasa.

Acest lucru il durea enorm, pentru ca el isi iubea mama, dar daca dragostea nu e reciproca, atunci nu este cu adevarat dragoste, si el simtea asta pe inima lui… Se gandea ca poate mama aceasta pe care o iubea, nu este de fapt mama lui naturala, si asta e motivul pentru care nu il iubeste prea mult. Si se gandea ca daca pleaca, va avea sansa sa caute in lumea larga mama care si-ar da viata pentru el, pentru ca asa mult l-ar iubi… „Eu cand voi avea un copil…” isi spunea el intelegand atat de adanc dragostea pe care o are de oferit…

Era singur acum pe strazi, neavand pe nimeni care sa il primeasca langa el, neavand pe nimeni care sa ii inteleaga motivul plecarii… Si plangea, undeva in scara unui bloc, de singuratate, de lipsa iubirii si de intelegerea dureroasa a cat de putin insemna pentru mama lui, fiinta sa…

Pentru ca suferea si ii era dor de ea, el a inceput sa ii scrie niste scrisori. Scrisori in care asternea povesti frumoase, despre dragoste, despre principii si valori pe care credea ca mama lui le-ar aprecia… Dar mama primea scrisorile si le arunca undeva intr-un sertar, poate fara sa le citeasca, pentru ca ea isi vedea in continuare de viata…

„Ce copil prost, a plecat cand eu ii ofeream asa mult… eh, acu sa traiasca cu propriile alegeri, asa cum voi face si eu…”

Copilul ii scria cat de mult sufera si incerca sa o faca sa vada cat de mult o iubea el si cat de putin il iubea ea, in speranta ca poate ea ar realiza cat l-a ranit si ar pleca sa il caute… sa il salveze… Dar mama era altfel decat el, nu putea sa realizeze asta. Si, ca sa il ajute pe copil, ii trimise o singura scrisoare…

„Sunt foarte bine dragule! Totul imi merge minunat si sunt inconjurata de iubire. Sa ne auzim cu bine!”

Si baietelul se ghemuia si mai mult, incercand sa faca fata gerului ce pusese stapanire pe coltul de strada in care sufletul sau se chinuia…

Ioan Stoenica, 2 decembrie 2007

(vezi continuarea ”dragostea unui fiu”).

(nu-i o mama, nu-i un fiu)

Anunțuri

Despre Ioan Stoenică

Nascut primavara, crescut vara, iubit si plans toamna, reinviat iarna. Incerc sa-mi urmez inima, ajutand-o cat mai mult cu ratiunea.
Acest articol a fost publicat în Povesti cu suflet și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Dragostea unei mame

  1. Cristina Marinache zice:

    Ești de apreciat pentru sinceritatea exprimării. Mulți nu recunosc „orbirea” provocată de iubire. Parcă nu mai vezi altceva, cam uiți de ce-ți plăcea să faci „înainte”. E adevărat că depinde și de vârstă. Mă miram odată de cineva și îl admiram oarecum că poate să-și vadă liniștit de treburi, în timp ce eu visam cu ochii deschiși. Cred că secretul nu era firea lui, vârsta mai mare, maturitatea, ci faptul că nu era prea îndrăgostit. Așa se face că nici el nu prea avea timp, era ocupat cu serviciul, gospodăria, rudele de toate gradele etc. Iar eu nu știam cum să fac să mă mai detașez. M-am detașat până la urmă nu pentru că mi-ar fi spus frumos că nu merge relația( aș fi acceptat), ci pentru că cele două „surprize” atât de neplăcute pe care mi le-a făcut( „la pachet”) ne-au adus într-o situație imposibil de rezolvat altfel decât prin separare. Mă gândeam că n-o să mă pot opri din plâns prea repede din acest motiv, dar necunoscute sunt uneori căile vieții…Când mă tot gândeam ce tare sufăr, a apărut alt eveniment foarte dureros în familie. Atunci am realizat că cel mai important este să-ți păstrezi echilibrul, să poți lucra, să te poți îngriji. Cel mai important este să nu te pierzi pe tine! Sper că nu te-am speriat cu atâtea comentarii. Îmi place să citesc și să-mi spun și părerea atunci când ceva mă impresionează.

    Apreciază

    • Dont worry, exprimarea e buna! 🙂 Plus ca-mi place sa mai fie scoase de la naftalina si texte mai vechi. Desi… cu astea foarte vechi trebuie sa vad daca inca sunt de acord, iti dai seama ca intre timp s-au schimbat multe, acum poate as intelege altfel unele lucruri. Dar le las aici, lumea nu trebuie sa ma vada pe mine in texte, mai util ar fi sa incerce sa se vada pe ea – asa poate ar gasi ceva util 🙂

      Apreciază

  2. Cristina Marinache zice:

    „Oldies, but goldies!” Cred că așa scria pe o casetă cu muzică din anii ’60. N-am trăit noi acele vremuri, dar mi-am adus aminte de acel comentariu. Și textele „de început” sunt interesante pentru mine, au valoare sentimentală. Unele evenimente neplăcute sunt ca o trambulină pentru scris, ne inspiră. Mai demult îmi reciteam propriile jurnale, de câțiva ani nu mai mi-am făcut timp și nici n-am mai simțit nevoia. Ba chiar vroiam să le arunc într-un timp. Mă bucur că n-am făcut-o. În ele se vede maturizarea mea, dar se văd și lucruri neschimbate.

    Apreciază

Cum ți s-a părut?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s